31 Mar

Sfântul Ipatie, Episcopul Gangrelor(31 martie)

Sfântul Ipatie a fost episcop în cetatea Gangra, capitala Paflagoniei care era una din provinciile importante ale Imperiului Bizantin în Asia Mică. Nu ni se păstrează prea multe informaţii despre viaţa Sfântului, dar ştim că în anul 325 era deja episcop, pentru că a participat la Sinodul I Ecumenic convocat de Marele Constantin la Niceea. Alături de Sfinţii Atanasie, Nicolae, Spiridon şi ceilalţi, el a apărat ortodoxia împotriva lui Arie.

Sfântul Ipatie era cunoscut ca făcător de minuni pentru că vindeca oamenii şi alunga duhurile necurate. Câteva din minunile săvârşite de el s-au păstrat până la noi. Astfel, din tradiţie, ştim că într-un loc Sfântul a prefăcut nişte ape amare în ape dulci şi bune de băut, iar în alt loc a făcut să izvorască un izvor tămăduitor cu apă caldă. Se mai spune şi că, în mod minunat, dintr-un râu se arătau lumini aprinse care îi luminau calea în noaptea întunecoasă pentru a nu cădea în apă.

Cea mai mare minune pe care o păstrează tradiţia a fost însă săvârşită de Sfântul Ipatie chiar cetatea Constantinopolului. În vremea pe când împărat era Constanţiu al II-lea, fiul Marelui Constantin, în vistieria împărătească se ascunsese un balaur înfricoşător şi foarte mare. Nu se ştia cum ajunsese acolo, doar că nimeni nu mai putea să se apropie de cămări. Vestit pesemne pentru facerile de minuni, Sfântul Ipatie a fost solicitat anume de împărat să îl scape de acest balaur, după ce mulţi din cei care încercaseră să îl omoare fuseseră ucişi.

Sfântul Ipatie a venit din Gangra la Constantinopol şi, ajuns în faţa împăratului, i-a spus: „Nu poate rugăciunea noastră, însă poate credinţa ta către Dumnezeu!”. Apoi l-a sfătuit pe împărat să facă un foc mare în mijlocul hipodromului şi să aştepte. Sfântul s-a coborât în cămările vistieriei şi, făcând rugăciune, s-a apropiat de balaur şi i-a băgat toiagul său în gură legându-l cu numele lui Hristos să îl urmeze. Atunci balaurul a muşcat toiagul şi, fără să îi mai dea drumul, l-a urmat pe Sfântul până afară, în hipodrom aproape de focul care ardea în mijloc. Apoi, tot cu numele lui Hristos, Sfântul i-a poruncit să intre în foc şi balaurul a intrat singur în foc şi a ars.

Se spune că împăratul a fost atât de impresionat de această minune încât îl cinstea pe Sfântul Ipatie ca şi pe tatăl său. A pus chiar să se picteze chipul Sfântului şi să se aşeze acel chip în vistieriile împărăteşti.

Pe drumul de întoarcere, Sfântul a fost atacat cu săbii şi bâte de un grup de eretici următori ai lui Novaţian. După ce l-au bătut şi împuns cu săbiile, l-au prăvălit într-o prăpastie. Sfântul a apucat să rostească cuvintele celui dintâi dintre mucenici, Ştefan: „Nu le socoti, Doamne, păcatul acesta!”. Atunci o femeie care ţinea erezia ariană a zdrobit capul sfântului cu o piatră mare. Ucigaşii au ascuns trupul şi în chiar clipa aceea s-au îndrăcit. Femeia, posedată şi ea, a luat piatra cu care omorâse pe Sfântul Ipatie şi se lovea cu acea piatră în piept. Aşa au pătimit până a fost aflat trupul Sfântului şi îngropat, iar după aceea s-au vindecat prin mila lui Dumnezeu.

Chilia Sfântul Ipatie

Chilia Sfântul Ipatie este o veche și importantă chilie românească așezată pe terenul Mânăstirii Vatoped. Primii viețuitori români ai chiliei au fost ieromonahii Orest și Ipatie veniți în Athos de la Mânăstirea Cheia din Prahova. Părintele Orest Baldovin, ucenicul Sfântului Calinic de la Cernica, a fost duhovnicul Mânăstirii Vatoped.

Următorul superior al chiliei, ieromonahul Teodosie Dascălu, originar din Săliştea Sibiului, a făcut un act faţă de Mânăstirea Vatoped, ca „niciodată să nu aibă dreptul, viitorii moştenitori, a înstrăina această chilie la alte naţiuni, ci veşnic a fi stăpânită şi locuită de monahi români”.

Mai târziu a urmat în stăreţie schimonahul Filaret Şerban. În 1904 acesta s-a întors pentru scurtă vreme în ţară şi, văzând înşelarea unirii cu Roma, a luptat împotriva greco- catolicismului în Transilvania, întorcând de la uniaţie 3 judeţe. Recunoştinţă pentru activitatea sa misionară, Ministerul Afacerilor Străine i-a acordat în 1906 Medalia Jubiliară Carol I.

Un alt stareț însemnat al chiliei a fost părintele Dometie Trihenea. El a fost duhovnic al Mânăstirii Costamonitu și vreme de 9 ani stareţ al Sfintei Mânăstiri Zografu.

Cu prilejul sărbătoririi celor 1000 de ani de la fondarea Mânăstirii Marea Lavră de Sfântul Athanasie Athonitul, vrednicul de pomenire patriarh Iustinian Marina a vizitat Sfântul Munte Athos. Cu acest prilej el a poposit și la chilia „Sf. Ipatie”.

Notă: Acest articol a fost preluat cu acordul autorului din revista “Lumea Credinţei”, nr. 3 (104), martie, 2012, pp. 46-49.

pemptousia.ro

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.