25 Nov

O nouă erezie în Biserica lui Hristos !

O nouă erezie întunecă mintea unora dintre credincioșii de astăzi. Parcă tot mai mulți se declară lipsiți de forță, neputincioși și incapabili de a trăi conform cu Evanghelia lui Hristos. Noua erezie care caută să lipsească de cinste Biserica lui Hristos este necredința celor "care vin la Biserică" în puterea lor de a trăi precum sfinții și credincioșii din vechime.

Zic mulți: "Pe vremea Apostolilor se putea trăi în sfințenie!" Sau: "Pe vremea bunicilor noștri era credință, era viață curată, era frică de Dumnezeu!" Și, zicând acestea, rămân robi ai necredinței în puterea lor de a trăi la înălțimea acelora.

Este greșit a crede și a spune că acum este cu neputință ca, acela care vrea, să ajungă pe culmile virtuții și să trăiască precum sfinții din vechime. În această privință, Sfântul Simeon Noul Teolog spune: "Tot cel ce învață cele potrivnice dumnezeieștilor Scripturi, acela dogmatizează celor ce-l ascultă o nouă erezie."

Sunt întunecați de această nouă erezie cei care cred că, astăzi, omul este incapabil de a păzi Evanghelia precum cei din vechime. Această erezie este o boală sufletească deosebit de gravă, mai ales pentru faptul că cel cuprins de ea nu-și dă seama că este bolnav și, ca atare, nu caută tămăduire.

Sfântul Simeon Noul Teolog este foarte categoric în privința celor care cugetă în in inima lor astfel de lucruri, zicând: "Îi numesc eretici pe aceia care zic că nu există cineva în timpurile noastre și în mijlocul nostru care să poată păzi poruncile evanghelice și să devină asemenea Sfinților Părinți: adică, întâi de toate, credincios și făptuitor (căci credința se arată prin fapte, așa cum se arată asemănarea fetei în oglindă), apoi contemplativ și văzător de Dumnezeu, pentru faptul de a fi fost adică luminat și a fi primit Duhul Sfânt și de-a fi văzut, prin El, pe Fiul, împreună cu Tatăl. Cei ce zic, deci, că aceasta e cu neputință, nu au numai o anume erezie, ci, dacă se poate spune așa, au toate ereziile la un loc, aceasta din urmă depașindu-le și acoperindu-le, prin lipsa ei de evlavie și excesul blasfemiei ei, pe toate acelea."

Când i-a certat pe cărturarii și fariseii de la Templu, printre altele, Mântuitorul Iisus le-a spus: "Vai vouă, că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați" (Matei 23, 13); "Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedecat" (Luca 11, 52).

Asemenea acestora sunt cei care spun (propovăduiesc) că astăzi nu se mai poate trăi creștinește la înălțimea de odinioară. Deci, împreună cu Sfântul Simeon, zicem despre aceștia: "Cei ce spun acestea închid cerul pe care ni l-a deschis Hristos și taie calea spre Acela, pe care El Însuși ne-a înnoit-o. (…) Cine spune aceasta răstoarnă toate dumnezeieștile Scripturi."

Să ne rușinăm de viața sfinților celor din vechime, precum și de a celor din vremurile recente, și să nu îndrăznim să primim gânduri eretice, care au puterea să ne despartă de Dumnezeu. Să ne vedem slabi și incapabili de sfințenie din pricina lipsei de voință, iar nu din pricina vremurilor sau a altor lucruri.

Iisus a zis: "Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Cum am putea crede că această chemare nu mai este valabilă sau că nu i se mai poate răspunde cu adevărat, prin schimbarea vieții și prin sfințire?!

Sfântul Simeon le adresează celor cuprinși de erezia necredinței în putința sfințirii propriei vieți următoarea întrebare: "Deci, dacă este cu neputință a face cu lucrul și a păzi neîncetat cele pe care le spune Dumnezeu și pe care toți sfinții le-au făptuit mai întâi ei înșiși toate, iar apoi, scriindu-le, ni le-au lăsat spre povățuirea noastră, pentru ce s-au mai ostenit aceia să le scrie și se mai citesc acum în biserici?"

Și, iarăși: "Pentru ce e cu neputință, spune-mi? Prin ce alt mijloc au strălucit pe pământ sfinții și s-au făcut luminători în lume? Dacă ar fi fost cu neputință, nici aceia n-ar fi putut realiza vreodată acestea. Căci oameni erau și aceia, ca și noi, și n-aveau nimic mai mult decât noi, decât voința spre bine, sârguință, răbdare, smerenie și iubire de Dumnezeu. Acestea, deci, câștigă-le și tu, iar sufletul care acum îți este de piatră ți se va face izvor de lacrimi."

*

"Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același. Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriți prin har inima voastră" (Evrei 13, 7-9).

Teodor Danalache

www.crestinortodox.ro

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.