04 Jun

Troparul şi Viaţa Sf. Mitrofan-primul patriarh de Constantinopol

httpv://www.youtube.com/watch?v=Lvq1Hujg90g&feature=player_embedded

În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Mitrofan, primul patriarh de Constantinopol.

Acesta a trăit în zilele marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al împăratului Prov, şi a născut doi feciori: pe Prov şi pe Mitrofan. Acest Mitrofan cugetând cu socotire deplină credinţa idolilor ca rătăcită şi mincinoasă, a venit la credinţa lui Hristos şi s-a botezat. Şi mergând la Bizanţ, locuia cu Tit, episcopul aceleiaşi cetăţi, care era om sfânt şi purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, l-a introdus în clerul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan; şi după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov, fiul lui, şi ţinând Biserica zece ani, s-a mutat către Domnul; şi îndată s-a suit în scaunul Bizanţului Mitrofan, fratele lui Prov şi fiul lui Dometie; pe care aflându-l marele Constantin, episcop la Bizanţ, şi luând aminte şi la buna faptă a lui, şi la tocmirea firii sale şi la sfinţenia ce avea, spun că numai puţin pentru dânsul, dar mai ales pentru plăcerea locului cetăţii ce era cu aer sănătos, şi roditor şi lângă mare, aşezat fiind între doua părţi ale lumii (a Europei şi a Asiei) a îndrăgit locul şi a arătat asupra lui atâta dorire şi nevoinţă, şi nu s-a scumpit de cheltuială şi a zidit marea cetate a Constantinopolului, care întrecea pe toate cele făcute de oameni, şi era mai presus de acelea. Întru care a aşezat puterea şi împărăţia, mutând-o de la Roma cea veche. Deci, strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slăbiciunii şi a bătrâneţii, căci zăcea în pat, veştejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoţi, pe Alexandru, bărbat cinstit, pe care şi moştenitor al scaunului l-a făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi săvârşindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat de la Dumnezeu, cum că Alexandru şi cel ce era să fie după dânsul, Pavel, erau iscusiţi şi plăcuţi lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Şi se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, şi cinstitul său locaş, ce este aproape de Sfântul Marele Mucenic Acachie, în cea cu şapte scări, unde se afla cinstitele şi sfintele lui moaşte.

Ὁ Ἅγιος Μητροφάνης ἦταν υἱὸς τοῦ ἀδελφοῦ τοῦ αὐτοκράτορος Πρόβου Δομετίου (276 – 282 μ.Χ.) καὶ ἤκμασε κατὰ τοὺς χρόνους τοῦ Κωνσταντίνου τοῦ Μεγάλου (306 – 337 μ.Χ.). Προσῆλθε στὸ Χριστιανισμὸ καὶ ἐπατριάρχευσε κατὰ τὰ ἔτη 306 – 314 μ.Χ. Ὅταν ὁ Μέγας Κωνσταντίνος κατέστησε τὴν Κωνσταντινούπολη πρωτεύουσα τοῦ Ἀνατολικοῦ Ρωμαϊκοῦ Κράτους, ὁ Ἅγιος ἦταν ἐπίσκοπος αὐτῆς. Ἐπὶ τῆς ἀρχιερατείας του, ἡ Ἐκκλησία, διὰ τοῦ Μεγάλου Κωνσταντίνου, καθησύχασε ἀπὸ τοὺς διωγμοὺς καὶ ἔτυχε πάσης προστασίας. Ἐπὶ τῶν ἡμερῶν του ἐθεμελιώθησαν, ἐπίσης, πολλὲς μεγάλες οἰκοδομὲς τῆς πρωτεύουσας, μεταξὺ τῶν ὁποίων καὶ οἱ περίφημοι ναοὶ τῆς Ἁγίας Σοφίας καὶ τῆς Ἁγίας Εἰρήνης. Κατὰ τὴν Α’ Οἰκουμενικὴ Σύνοδο, ποὺ συνῆλθε στὴ Νίκαια, τὸ 325 μ.Χ., δὲν ἐμπόρεσε νὰ παραστεῖ αὐτοπροσώπως, λόγῳ γήρατος, ἀπέστειλε ὅμως σὲ αὐτὴ τὸν πρωτοπρεσβύτερο καὶ μετέπειτα διάδοχό του Ἅγιο Ἀλέξανδρο († 30 Αὐγούστου), ἄνδρα ἀναγνωρισμένο γιὰ τὶς ἀρετὲς καὶ τὸν ἔνθερμο Χριστιανικὸ ζῆλό του.

Ὁ Ἅγιος Μητροφάνης ἔζησε ἑκατὸν δεκαεπτὰ ἔτη καὶ ἐκοιμήθηκε μὲ εἰρήνη περὶ τὸ 325 μ.Χ., ἐκηδεύθηκε δὲ ὑπὸ τοῦ ἐπιστρέφοντος ἀπὸ τὴ Σύνοδο τῆς Νικαίας Ἐπισκόπου Νισίβιδος τῆς Μεσοποταμίας Ἰακώβου. Ὁ Μέγας Κωνσταντίνος, τιμῶν τὴ μνήμη τοῦ Ἁγίου Μητροφάνους, ἀνήγειρε πρὸς τιμήν του ναό, στὸν ὁποῖο μετακόμισε τὰ ἱερὰ λείψανα αὐτοῦ.
Ἡ Σύναξη τοῦ Ἁγίου Μητροφάνους ἐτελεῖτο στὴ Μεγάλη Ἐκκλησία καὶ στὸ σεβάσμιο ναὸ αὐτοῦ κοντὰ στὸ ναὸ τῆς Μεγάλης Ἐκκλησίας ἀνερχομένης τῆς Λιτῆς στὸ Φόρο.

πολυτίκιον. χος πλ. α’. Τν συνάναρχον Λόγον.
Ἀρετῶν ταῖς ἀκτῖσι καταλαμπόμενος, Πατριαρχῶν ἀνεδείχθης γέρας καὶ θεία κρηπίς, ὡς Χριστοῦ μυσταγωγός, Πάτερ Μητροφάνες, ἀπὸ δὲ θρόνου ὑψηλοῦ, τῇ Ἐκκλησίᾳ δαδουχεῖς, τὸ φέγγος τῆς εὐσεβείας. Καὶ νῦν ἀπαύστως δυσώπει, ἐλεηθῆναι τὰς ψυχὰς ἡμῶν.

Κοντάκιον. χος β’. Τ νω ζητν.
Τὴν πίστιν Χριστοῦ, τρανῶς σὺ ἐδογμάτισας, καὶ ταύτην τηρῶν, εἰς πλῆθος ὄντως ηὔξησας, τὸ πιστόν σου ποιμνίον· σὺν Ἀγγέλοις ὅθεν Μητροφάνες, συναγάλλῃ νῦν, καὶ Χριστῷ πρεσβεύεις, ὑπὲρ πάντων ἡμῶν.

Μεγαλυνάριον.
Χαίροις τῶν Πατέρων ἡ καλλονή· χαίροις τῶν Ὁσίων, κανὼν θεῖος ἐν ἀρετῇ· χαίροις Ἐκκλησίας, ὡράϊσμα καὶ κλέος, βάθρον Πατριαρχείας, Πάτερ Μητροφάνες.

St Metrophanes the first Patriarch of Constantinople

Commemorated on June 4

Saint Metrophanes, Patriarch of Constantinople, was a contemporary of St Constantine the Great (306-337). His father, Dometius, was a brother of the Roman emperor Probus (276-282). Seeing the falseness of the pagan religion, Dometius came to believe in Christ. During a time of terrible persecution of Christians at Rome, St Dometius set off to Byzantium with two of his sons, Probus and Metrophanes. They were instructed in the law of the Lord by Bishop Titus, a man of holy life. Seeing the ardent desire of Dometius to labor for the Lord, St Titus ordained him presbyter. After the death of Titus first Dometius (272-303) was elevated to the bishop’s throne, and thereafter his sons, Probus (303-315) and in 316 St Metrophanes.

The emperor Constantine once came to Byzantium, and was delighted by the beauty and comfortable setting of the city. And having seen the holiness of life and sagacity of St Metrophanes, the emperor took him back to Rome. Soon Constantine the Great transferred the capital from Rome to Byzantium and he brought St Metrophanes there. The First Ecumenical Council was convened in 325 to resolve the Arian heresy. Constantine the Great had the holy Fathers of the Council bestow upon St Metrophanes the title of Patriarch. Thus, the saint became the first Patriarch of Constantinople.

St Metrophanes was very old, and was not able to be present at the Council, and he sent in his place the chorepiscopos (vicar bishop) Alexander. At the close of the Council the emperor and the holy Fathers visited with the ailing Patriarch. At the request of the emperor, the saint named a worthy successor to himself, Bishop Alexander. He foretold that Paul (at that time a Reader) would succeed to the patriarchal throne after Alexander. He also revealed to Patriarch Alexander of Alexandria that his successor would be the archdeacon St Athanasius.

St Metrophanes reposed in the year 326, at age 117. His relics rest at Constantinople in a church dedicated to him.

It should be noted that the Canons to the Holy Trinity in the Midnight Office in the Octoechos were not composed by this Metrophanes, but by Bishop Metrophanes of Smyrna, who lived in the middle of the ninth century.

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.