16 Jun

«Râvnitorii supercorecți…»

Părintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN (15 iunie) ȘI “RÂVNITORII” SUPERCORECȚI (I) și despre “duhul discreditării tuturor celor ce nu sunt de acord cu părerile tale ‘corecte’”…

Cuviosul Serafim Rose-Câteva observații despre detractorii contemporani ai Fericitului Augustin

“În secolul XX teologia ortodoxă a trecut printr-o „renaștere patristică”.Neîndoielnic, există multe lucruri pozitive în această „renaștere”. Unele dintre manualele ortodoxe din ultimele se­cole învățau anumite dogme cu un vocabular și într-un duh parțial apusean (mai ales romano-catolic), nereușind să aprecieze cum se cuvine pe unii dintre cei mai profunzi Părinți Ortodocși, mai ales din vremurile mai recente (Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul).„Renașterea patristică” din secolul XX a corectat măcar în parte neajunsurile și a eliberat academiile și seminariile ortodoxe de unele dintre „influențele apusene” nefolositoare ce erau prezente în ele. Era de fapt continuarea mișcării moderne de redesco­perire ortodoxă începută în veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea de către Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Macarie din Corint, Fericitul Paisie Velicikovski, Mitropolitul Filaret al Moscovei și alții, atât în Grecia, cât și în Rusia.

A existat însă și o latură negativă a „renașterii patristice”. În primul rând, în secolul XX ea a fost și a rămas în mare parte un fenomen acade­mic: abstract, îndepărtat de viața reală, purtând pecetea unora dintre meschinele patimi ale lumii academice moderne – superioritate, suficiență, criticarea fără milă a părerilor altora, formarea unor tabere sau clici de „inițiați” ce știu care concepții sunt „la modă” și care nu.Unii cercetători arată atâta zel în favoarea „renașterii patristice” încât găsesc peste tot„influența apuseană”, devenind extrem de critici față de Ortodoxia „occidentalizată” a ultimelor veacuri si având o atitudine extrem de disprețuitoare față de unii dintre cei mai respectați dascăli ortodocși din acele veacuri (sau chiar de astăzi ori din vechi­me), datorită concepțiilor lor „apusene”. Aseme­nea „zeloți” nici nu bănuiesc că ei înșiși își subminează temelia ortodoxă de sub picioare, redu­când neîntreruptă tradiția ortodoxă la o simplă „linie directă” pe care un mic grup dintre ei o are, chipurile, cu „marii Părinți” din trecut. În acest caz „renașterea patristică” ajunge periculos de aproape de un fel de protestantism.

În ultimii ani Fericitul Augustin a devenit victima laturii negative a „renașterii patristice”. Sporita cunoaștere teoretică a teologiei ortodoxe în vremurile noastre (spre deosebire de teologia Sfinților Părinți, legată inseparabil de viața creștină) a produs multe critici ale Fericitului Au­gustin pentru erorile sale teologice. Unii dintre cei ce studiază teologia chiar s-au specializat în „a-l face bucăți” pe Augustin și teologia sa, lăsându-ne puține șanse de a crede că mai poate să fie un Părinte al Bisericii. Uneori acești cercetători ajung în conflict deschis cu savanții teo­logi ortodocși din „vechea școală”, care au învățat în seminar despre unele din defectele teolo­giei lui Augustin, dar îl acceptă ca pe un Părinte între alții, neacordându-i prea multă atenție. Acești din urmă învățați sunt ceva mai aproape de opinia ortodoxă despre Fericitul Augustin de-a lungul veacurilor, pe când cei dintâi se fac vinovați de exagerarea greșelilor lui Augustin, în loc de îndreptățirea lor (cum făceau marii Pă­rinți din trecut), și, în academica lor „corectitudine”, ei pierd adesea smerenia și delicatețea lăuntrică ce pecetluiește autentica predanie a tradiției ortodoxe de la părinte la fiu (iar nu doar de la profesor la student).

Să vedem doar un singur exemplu de atitudine greșită față de Fericitul Augustin a unora dintre cercetătorii moderni ai teologiei.

Un preot ortodox și profesor la o școală teo­logică, care trăise „renașterea patristică”,ținea o conferință despre deosebirile dintre mentalita­tea răsăriteană și cea apuseană.Discutând „de­zastruoasele deformări ale moralității creștine” în Apusul modern, și în special falsul „puritanism” și sentiment al „perfecțiunii”, el afirmă:

Nu știu care este originea acestei noțiuni. Știu doar că Augustin o punea deja în discuție atunci când spunea, dacă nu mă înșel, în Mărturisirile sale, că după botez nu a mai avut gânduri sexu­ale. Nu-mi place să pun la îndoială onestitatea lui Augustin, dar îmi este absolut imposibil să-i accept afirmația. Bănuiesc că a făcut afirmația cu pricina fiindcă avea deja ideea că întrucât devenise creștin trebuia să nu mai aibă nici un fel de gânduri sexuale. Iar concepția creștinismului răsăritean era de asemenea cu totul diferită” (The Hellenic Chronicle, 11 noiembrie 1976, p. 6).

Aici Augustin a devenit pur și simplu un țap ispășitor pe seama căruia să se pună orice con­cepție socotită „neortodoxă” sau „apuseană”; el este obârșia ultimă a tot ce este putred în Occi­dent! Și se socotește chiar, împotriva oricăror legi ale bunului simț, că este cu putință să i se cerceteze mintea și să i se atribuie cel mai pri­mitiv tip de gândire, ce nu se găsește nici la cei mai recenți convertiți la ortodoxia de azi.

Firește, în realitate Fericitul Augustin nu a fă­cut vreodată o asemenea afirmație. În Mărturisirile sale el vorbește destul de deschis despre „focul poftei trupești” ce era încă în el și despre „cum sunt încă tulburat de acest fel de răutate” (Mărturisiri X, 30); iar învățătura sa despre mo­ralitatea sexuală și lupta împotriva patimilor este îndeobște aceeași cu învățătura Părinților răsăriteni ai vremii sale – ambele fiind foarte di­ferite de atitudinea apuseană modernă pe care conferențiarul o vede pe drept cuvânt ca greșită și necreștină. (Totuși harul slobozirii de ispitele trupești a fost dat câtorva Părinți – cel puțin în Răsărit, dacă nu în Apus; vezi Istoria Lausiacă, cap. 29, unde pustnicul Ilie din Egipt, ca urmare a unei cercetări îngerești, a primit o asemenea slobozire de poftă încât putea să spună că „Pati­ma nu mai vine în mintea mea“.)

Nu trebuie să fim și noi peste măsură de aspri în judecarea unor astfel de abateri ale „re­nașterii patristice”; astăzi, când în numele creștinismului și chiar al Ortodoxiei se prezintă atâ­tea idei nepotrivite și potrivnice, multe din ele cu adevărat străine Bisericii, putem scuza ușor pe cei ale căror păreri și evaluări ortodoxe sunt uneori lipsite de echilibru, atâta vreme cât caută în mod sincer un creștinism cu adevărat curat. Chiar studiul de față despre Fericitul Augustin ne-a arătat că tocmai aceasta este și atitudinea Părinților Ortodocși față de cei ce au greșit cu bună-credință. Avem multe de învățat de la mărinimoasa, îngăduitoarea și iertătoarea atitudi­ne a Părinților.

Fără îndoială, când e vorba de greșeli, tre­buie să ne străduim să le îndreptăm; „influențe­le apusene” din vremurile moderne trebuie combătute, erorile Părinților din vechime nu trebuie urmate. Cât despre Fericitul Augustin în particular, neîndoielnic, învățătura sa și-a greșit ținta în multe privințe: în privința Sfintei Treimi, a harului și naturii, ca și a altor învățături; învățătura sa nu e „eretică”, ci exagerată, iar cei ce au învățat adevăratele și profundele învăță­turi creștine în aceste probleme au fost Părinții răsăriteni.

Într-o măsură, greșelile învățăturii lui Augus­tin sunt greșelile mentalității apusene, care în ansamblu nu a pătruns învățătura creștină atât de profund precum Răsăritul. Sfântul Marcu al Efesului face o observație deosebită față de teo­logii latini de la Ferrara-Florența, ce poate fi luată drept rezumatul deosebirilor dintre Răsă­rit și Apus:

Nu vedeți că dascălii voștri abia de ating înțelesul și nu pătrund înăuntrul lui,cum fac, de pildă, Sfântul Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul și alți luminători de obște ai Bi­sericii?” (Cuvântul întâi despre focul curățitor, cap. 8; Pogodin, p. 66).

Cu siguranță că unii Părinți apuseni, precum Sfinții Ambrozie, Ilarie din Poitiers, Casian – pătrund mai adânc și sunt mai mult în duh răsăritean; dar ca regulă gene­rală Părinții răsăriteni învață îndeobște cel mai pătrunzător și mai adânc învățătura creștină.

Aceasta însă nu ne îndreptățește în nici un caz la vreun „triumfalism răsăritean”. Dacă ne lăudăm cu marii noștri Părinți, să avem grijă să nu fim ca iudeii ce se lăudau chiar cu prorocii pe care îi ucideau cu pietre (Mat. 23/ 29-31). Noi, creștinii cei de pe urmă, nu suntem vrednici de moștenirea pe care ei ne-au lăsat-o; nu suntem vrednici nici măcar să privim de departe înalta teologie pe care ei au învățat-o și au trăit-o; îi cităm pe marii Părinți, fără a fi noi înșine în duhul lor.

Ca regulă generală, se poate spune că de obicei cei care strigă cel mai tare împotriva „influenței apusene” și au cea mai puțină îngăduință față de cei a căror teologie nu este „pură” – tocmai aceia sunt cei mai infectați de influențe apusene, adeseori chiar nebănuite. Duhul dis­creditării tuturor celor ce nu sunt de acord cu părerile tale „corecte”, fie că e vorba de teologie, iconografie, slujbele bisericești, viața duhovni­cească sau orice altceva, a devenit extrem de răspândit astăzi, mai ales printre noii convertiți la Credința Ortodoxă, la care este cât se poate de nepotrivit și are adesea rezultate dezastruoase, însă chiar și la „popoarele ortodoxe” duhul acesta a ajuns mult prea răspândit (evident ca rezultat al „influenței apusene”!), cum se poate vedea din nefericita încercare recentă din Grecia de a nega sfințenia Sfântului Nectarie al Pentapoliei, un mare făcător de minuni din secolul nostru, fiindcă se presupune că ar fi învățat incorect în anumite chestiuni dogmatice.

Noi, creștinii ortodocși de astăzi, din Răsărit sau din Apus – de suntem destul de cinstiți și sinceri să o recunoaștem -, ne aflăm într-o „ro­bie apuseană” mai rea decât a cunoscut vreunul dintre Părinții noștri din trecut. Poate că în vea­curile de dinainte influențele apusene să fi dus la unele formulări teoretice ale învățăturii de credință lipsite de precizie; dar astăzi „robia apuseană” împresoară și adesea domină chiar atmosfera și tonul Ortodoxiei noastre, care ade­sea este „corectă” teoretic, dar lipsită de adevă­ratul duh creștinesc și de gustul de nedescris al adevăratului creștinism.

Să fim deci ceva mai smeriți, mai iubitori și iertători în felul cum ne apropiem de Sfinții Pă­rinți. Să ne dovedim continuitatea cu neîntre­ruptă tradiție creștină a trecutului nu numai prin încercarea de a fi preciși în dogmă, ci și prin dragostea noastră pentru oamenii ce au făcut-o să ajungă până la noi – dintre care unul a fost cu siguranță Fericitul Augustin, așa cum a fost și Sfântul Grigorie al Nyssei, în ciuda greșe­lilor lor. Să rămânem într-un gând cu marele nostru Părinte răsăritean, Sfântul Fotie al Constantinopolului, și să

„nu luăm ca învățătură acele locuri unde ei s-au abătut, ci să îmbrățișăm oamenii”.

Iar Fericitul Augustin are într-adevăr ceva de spus generației noastre de creștini ortodocși „preciși” și „corecți”, dar reci și fără simțire. Acum este „la modă” înalta învățătură a Filocaliei; dar câți dintre cei ce o citesc au trecut mai întâi prin ABC-ul adâncii pocăințe, căldurii su­fletești și adevăratei evlavii ortodoxe ce strălucește din fiecare pagină a Mărturisirilor lui Augustin, pe bună dreptate renumite? Această carte, povestea convertirii Fericitului Augustin, nu și-a pierdut defel însemnătatea astăzi;convertiții plini de râvnă vor afla în ea mult din propria cale prin păcat și rătăcire până în Biseri­ca Ortodoxă și un antidot împotriva unora din­tre „ispitele convertitului” din vremurile noas­tre.

Fără focul adevăratei râvne și evlavii dezvă­luite de Mărturisiri duhovnicia noastră ortodoxă este fățărnicie și bătaie de joc, făcându-se părtașa duhului viitorului Antihrist la fel de sigur ca și apostazia dogmatică ce ne împresoară din toate părțile.

Gândul la Tine îl tulbură pe om așa de adânc, încât nu-și poate afla mulțumirea până ce nu Te laudă pe Tine; căci ne-ai făcut pe noi pen­tru Tine, și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru Tine.” (Fericitul Augustin, Mărturisiri1,1)

(din: Pr. Serafim Rose, “Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, Editura Sophia, Bucuresti, 2002)

sursa:www.razbointrucuvant.ro



Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.