01 Jun

ICOANA ÎNĂLȚĂRII DOMNULUI

Icoana Înălțării Domnului – tâlcuire

Icoana Inaltarii Domnului - talcuire

Înălțarea lui Hristos este una dintre dogmele Bisericii incluse în Simbolul de Credință niceo-constantinopolitan. Acesta afirmă: "Și S-a răstignit pentru noi în timpul lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui".

Ca și Răstignirea și Învierea, Înălțarea nu se prăznuiește la o dată fixă. Ziua Înălțării variază de la an la an. Ea depinde de data Paștelui, Înălțarea fiind la a Patruzecea zi după Paște, adică în joia de după Duminica Orbului.

În iconografia bizantină, Înălțarea este prezentată astfel: La milloc, în planul frontal, se află Maica Domnului, cu fața, privind drept înainte, cu mâinile înălțate în rugăciune. Adeseori o putem vedea stând în picioare pe un scăunel. În spatele ei, în dreapta și în stânga, se află câte un înger îmbrăcat în veșminte albe. Îngerii țin câte un toiag în mâna dreaptă, iar cu stânga ridicată Îl arată, deasupra lor, pe Domnul înălțăndu-se. Uneori țin câte un filacter desfășurat, pe care sunt scrise fraze preluate din Faptele Apostolilor. Pe filacterul unuia dintre îngeri stă scris: "Bărbați galileieni de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer" (Fapte 1, 11).

Lângă îngeri se află Apostolii, șase de o parte și șase de cealaltă. Apostolii din față, Pavel și Petru, stau lângă Maica Domnului, Pavel în dreapta ei și Petru în stânga. Capetele Sfinților Apostoli sunt îndreptate "în sus," privind cu uimire la Hristos, Care Se înalță. Unii dintre ei fac gesturi vii cu mâna, pe care o ridică, arătându-L pe Hristos. Sfântul Pavel privește amețit, cu mâna dreaptă în fața ochilor. Acest gest amintește de experiența lui de pe drumul Damascului, când a fost orbit de lumina lui Iisus (Fapte 9, 1-5).

În spatele Maicii Domnului, al îngerilor și al Apostolilor, se află un munte cu măslini – reprezentat schematic – pentru a aminti privitorului că înălțarea s-a petrecut pe muntele Măslinilor.

Deasupra muntelui, la mijlocul laturii de sus a compoziției, este reprezentat Hristos, într-o mandorlă circulară. Stă așezat pe un curcubeu, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând un filacter în stânga. În afara mandorlei sunt doi, patru sau mai mulți îngeri, care zboară, cu brațele întinse, atingând cu mâinile lor marginea exterioară a mandorlei – un gest de cinstire a lui Hristos. Aureola este utilizată numai în reprezentarea lui Iisus, a Maicii Domnului și a Îngerilor.

În capătul de sus al icoanei, deasupra mandorlei, se află inscripția: "Înălțarea". Nu se face nici o referire la Înălțare în Evangheliile după Matei și Ioan. O referire scurtă apare în celelalte două Evanghelii și în prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Timotei: Mult mai mult se vorbește despre ea în Faptele Apostolilor.

Evanghelistul Marcu spune că înălțarea s-a petrecut după ce Hristos le-a apărut celor unsprezece ucenici ai Săi și "i-a mustrat pentru necredință și împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat" și le-a poruncit să răspândească peste tot cuvântul Evangheliei, spunând: "Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura" (Mc. 16,15). După ce Domnul a rostit aceste cuvinte și altele câteva, pe care Marcu le reda; "S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau" (Mc. 76, 1,9-20).

Acest pasaj ne oferă informația importantă că Înălțarea a avut loc în prezența ucenicilor, după cum arată și icoana. În icoană sunt prezenți doisprezece Apostoli, în loc de unsprezece – numărul dat de Marcu. A fost inclus Sfântul Apostol Pavel, împlinind numărul celor doisprezece ucenici, chiar dacă el nu se afla împreună cu ceilalți ucenici la Înălțarea Domnului. Sfântul Apostol Pavel apare în compoziție pentru că Iuda Iscariotenul, unul dintre cei doisprezece ucenici de la început, îl trădase pe Iisus Hristos și nu era acolo. În legătură cu aceasta, Kontoglou remarcă: "în multe situații, iconografia ortodoxă nu reprezintă un subiect evanghelic cu acuratețe istorică, ci în chip simbolic". Fapt este că doar cu puțin înainte de Înălțarea Sa, Hristos îi îndemnase pe ucenicii Săi să propovăduiască pretutindeni Evanghelia – așa cum am arătat deja – iar Sfântul Pavel a fost "vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel" (Fapte 9, 15). Trebuie observat că, deși Pavel nu s-a numărat printre ucenici în timpul vieții lui Hristos pe pământ, ci a devenit unul dintre cei doisprezece după Înălțare și după adunarea Sfinților Apostoli la Ierusalim în ziua Cincizecimii, el a fost prezent la întâlnirile Apostolilor, după aceste evenimente (vezi, de exemplu, Fapte 9, 26-28, 15, 6-25).

Evanghelia după Luca ne mai oferă niște informații despre Înălțare. În ultimul capitol se spune că după Înviere, Hristos li s-a arătat celor unsprezece ucenici la Ierusalim, le-a vorbit, le-a cerut de mâncare și a mâncat înaintea lor, le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile" și le-a vorbit despre necesitatea de a propovădui în numele Său la toate neamurile", după ce vor fi "îmbrăcați cu putere de sus" (Lc. 24, 45, 47, 19). Apoi i-a dus pe cei unsprezece ucenici ai Săi "Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare" (Lc. 24, 50-52).

Ceea ce adaugă acest pasaj la relatarea Evangheliei după Marcu este locul înălțării – lângă Betania – și faptul că Hristos Și-a binecuvântat atunci ucenicii, așa cum se vede și în icoană. În Faptele Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca precizează și mai exact locul unde s-a petrecut Înălțarea: el spune că era Muntele Măslinilor. Mai departe, vorbește aici despre un "nor" în care S-a dedicat Hristos. "Norul" era Slava dumnezeiască a lui Hristos, care, în icoane, apare în forma circulară luminoasă de jur-împrejurul Lui. În plus, mai vorbește de cei doi îngeri în veșminte albe, care au apărut pe Muntele Măslinilor și citează cuvintele pe care ei le-au adresat Apostolilor. Toate aceste informații se află în primul capitol din Faptele Apostolilor. Aici citim: "(Iisus) S-a și înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătânduli-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre împărăția lui Dumnezeu. Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor. Și privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei, îmbrăcați în haine albe, care au și zis: "Bărbați galileieni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer." Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă" (Fapte 1,3,9-12). În sfârșit, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola întâi către Timotei: "Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă" (I Tim. 3,16).

Troparul care se cântă in ziua sărbătorii înălțării, precizându-I semnificația, își ia primele cuvinte de la încheierea pasajului paulin citat mai sus: " Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeule, bucurie făcând ucenicilor Tăi prin făgăduința Duhului Sfânt, încredințându-se ei prin binecuvântare că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii."

Elementele icoanei Înălțării care nu se regăsesc în textele Noului Testament sunt – pe lângă includerea Sfântului Apostol Pavel, despre care deja am vorbit – prezența Maicii Domnului și a îngerilor care zboară în jurul mandorlei circulare. Cu privire la Maica Domnului, Kontoglou remarcând faptul că ea este reprezentată ca fiind prezentă la eveniment, după cum afirmă tradiția nescrisă. Cât despre îngerii care zboară, se poate spune că includerea lor are o semnificație simbolică, exprimând nespusa evlavie și iubire pe care le au îngerii pentru Hristos. Este, totodată, în acord și cu afirmația din Evanghelii că îngerii Îi slujesc Lui (Mt. 4,1l; Mc. 1,13).

Înălțarea apare, de obicei, zugrăvită pe boltă în leagăn, spre răsărit (la baza turlei, spre Sfântul Altar). Când se folosește pentru Înălțare întreaga boltă, jumătate dintre Apostoli împreună cu Maica Domnului, încadrată de doi îngeri, sunt pictați pe o parte a bolții, ceilalți șase pe cealaltă parte, iar Hristos în slăvi și îngerii care zboară, pe partea cea mai înaltă a bolții.

Iconografia Înălțării are o istorie foarte lungă, începând, cel târziu, din secolul al VI-lea. În Evangheliarul Rabbula apare o miniatură înfățișând Înălțarea, care datează din anul 586, iar o icoana a ei, datând din a doua jumătate a secolului al VI-lea sau începutul secolului al VII-lea, se păstrează la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Prototipul icoanelor Înălțării se poate desluși deja, în elementele principale, în aceste icoane sau în altele tot atât de vechi: Hristos în slavă, cu îngeri zburând în jurul Lui; dedesubt, Maica Domnului încadrată de doi îngeri și doisprezece Apostoli, printre care și Sfântul Pavel.

Una dintre cele mai remarcabile icoane monumentale ale Înălțării este cea din Biserica Sfânta Sofia din Trapezund, Pont, din nordul Asiei Mici. Aceasta este o biserică monumentală, construită în secolul al XIII – lea de împăratul Manuel Comnenul (1238-1263).

Înălțarea ocupă aici întreaga boltă de deasupra Sfântului Altar. Hristos în slavă este înconjurat de șase îngeri, trei de o parte și trei de cealaltă.

autor Constantine Cavarnos

Sursa: crestinortodox.ro

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.