15 Dic

Stareţul Ambrozie de la Optina – cuvânt de învăţătură

“Toiag din rădăcina lui Iesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit” – DOUĂ SCRISORI ALE STAREŢULUI AMBROZIE DE LA OPTINA LA NAŞTEREA DOMNULUI

 

 

jesse02 

Fraţilor în Domnul, surorilor şi maicilor,

 

Se apropie marele praznic creştinesc al Naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Vă felicit pe toţi cu prilejul acestei însemnate sărbători creştine şi vă doresc din inimă să o întâmpinaţi şi să o petreceţi în pace şi bucurie şi mângâiere duhovnicească.

După obiceiul meu, pentru a ne folosi duhovniceşte, vreau să vă înfăţişez spre cercetare cuvintele psalmistului: Oare va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mânia Sa îndurările Sale? (Ps. 76,9).

Mulţi dintre credincioşii creştini, din slăbiciune omenească şi puţinătate de suflet, au obiceiul să spună adesea, şi mai cu seamă în necazuri şi boli: “m-a uitat” sau “ne-a uitat Dumnezeu”. Iată că Sfântul David pentru aceasta ne şi mustră, spunând: “Oare va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mânia Sa îndurările Sale?”. Cuvintele acestea arată că Domnul Îşi revarsă îndurările peste zidirea Sa nu doar atunci când se poartă cum se cuvine, ci şi atunci când ei Îl mânie pe Domnul, precum se spune în Evanghelie că Atotbunul Dumnezeu, după milostivirea Sa, “face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. Domnul Însuşi grăieşte zidirii Sale prin alt proroc, zicând: “Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine” (Is.49, 15).

Greşeala şi rătăcirea omenirii vin din aceea că noi nu pricepem cum se cuvine hotărârile şi voia lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. După măsura bunătăţii şi milostivirii Sale, Domnul vrea să ne dăruiască veşnica fericire în Împărăţia Cerurilor; iar noi, după măsura orbirii noastre, voim şi căutăm mai degrabă fericirea şi bunăstarea vremelnică pe pământ. Iată însă că Domnul, din bunătate şi iubire către neamul omenesc, ne şi înţelepţeşte cu felurite necazuri şi boli şi alte suferinţe, precum mărturiseşte Apostolul: “Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte… Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevărăţi” (Evr.12; 6,8).

Printre noi nu sunt puţini aceia care vor să primească fericirea veşnică în Împărăţia Cerurilor, şi deopotrivă doresc să aibă deplină bunăstare şi fericire vremelnică. Aceasta însă este cu neputinţă, precum ne lămureşte cuvântul lui Dumnezeu, “că prin multe necazuri se cuvine nouă a intra în Împărăţia Cerurilor” şi că moştenirea cea dimpreună cu Hristos o vor primi doar aceia care, de dragul lui Hristos, suferă pe pământ felurite necazuri şi pătimiri, după cum mărturiseşte Apostolul:  “…pătimim împreună cu El să ne şi proslăvim”. Atunci când, fiind în necazuri şi în boli, ne vom descuraja şi vom cărţi împotriva lui Dumnezeu şi a oamenilor şi împotriva sorţii, atunci nu numai că nu ne vom preamări împreună cu Hristos, ci însăşi mântuirea noastră veşnică devine îndoielnică, dacă nu ne vom pocăi şi nu ne vom strădui a ne îndrepta – dacă nu prin fapte, cel puţin prin starea lăuntrică a sufletului şi a cugetului nostru, precum spune Sfântul Ioan Scărarul: “Nu am postit, nu am privegheat şi pe pământ nu m-am culcat – dar m-am smerit şi m-a mântuit Domnul”. Iar alt sfânt, Isaac Sirul, zice: “Smerenia şi fără fapte iartă mulţime de păcate, iar faptele fără smerenie sunt nefolositoare”.

Cela Ce pentru a noastră mântuire S-a născut din Fecioara, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne înţelepţească spre cele folositoare şi mântuitoare. Amin!

Nevrednicul ierom. Ambrozie

 

Decembrie, anul 1890

Surorilor în Domnul şi maicilor,

 

Prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, iarăşi şi iarăşi ne învrednicim a întâmpina praznicul Naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Vă felicit pe toate cu prilejul acestei atotveselitoare sărbători creştine şi, precum obişnuiesc, pentru folosul duhovnicesc vă înfăţişez spre cercetare irmosul Canonului Naşterii:

Toiag din rădăcina lui Iesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioara ai odrăslit, Cel Lăudat din muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel Fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!”.


Cred că puţini din cei ce iau aminte la păcătoşenia mea vor înţelege pe deplin tâlcul acestui irmos. Pentru cei care nu o pot face, vreau să aştern în scris o mică lămurire.

jesse01Sf Prooroc Aaron

“Toiag din rădăcina lui Iesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioara ai odrăslit”.

 În chivotul Legământului a fost aşezat – spre pomenire neamurilor viitoare -, după porunca lui Dumnezeu, toiagul lui Aaron, cel ce dăduse floare în chip minunat. Toiagul acesta era preînchipuirea celuilalt toiag din rădăcina lui Iesei, adică a Preasfintei Fecioare de Dumnezeu Născătoare. Ea a odrăslit din părinţi neroditori ca o ramură vie din pământ uscat; iar din această Ramură feciorelnică a odrăslit ca o floare Hristos, Dumnezeu şi Om.

“Cel Lăudat din muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel Fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!”.

Cel Lăudat în Ceruri, Dumnezeul Cel Nevăzut, a venit pe pământ în chip văzut ca dintr-un munte cu umbra deasă, întrupându-Se Cel Fără trup din Fecioara Cea Neispitită de bărbat. Precum anevoie este a pătrunde cu privirea pe munte, în umbra desişului pădurii, anevoie este a pricepe cu mintea cele neurmate. Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară este neurmată şi se primeşte în suflet numai prin credinţă. De aceea, prorocul Avacum, mai înainte văzând cu duhul Taina cea neurmată a Întrupării, a strigat: “Slavă puterii Tale, Doamne!”.

Nu este nepotrivit a risipi aici şi nedumerirea unora despre cuvintele care s-au zis: “Dumnezeu de la miazăzi va veni”, iar nu de la răsărit. S-a zis aşa pentu aşezarea Betleemului faţă de Nazaret, căci Nazaretul, unde a avut loc Buna Vestire a Maicii Domnului, este la miazăzi de Betleem, unde s-a născut Hristos.

În cuvintele: “Dumnezeu de la miazăzi va veni” putem afla şi următorul înţeles moral: precum soarele cel văzut, atunci când se afla la mijlocul zilei spre miazăzi, mai tare încălzeşte şi luminează cu razele luminii sale – aşa şi Hristos Domnul, mai mult luminează şi înţelepţeşte cu razele harului Său pe cei ce se nevoiesc întru tăria puterii lor, la mijlocul vieţii lor, precum s-a zis: “Cei ce seamănă în austru cu bucurie vor culege”.

În tinereţe, omul adesea nu pricepe cele ce sunt de trebuinţă, iar la bătrâneţe este în cea mai mare parte slăbănogit şi neputincios – iar cel slăbănogit şi neputincios la ce nevoinţă mai e bun? Ce se va întâmpla cu noi, păcătoşii, cei îmbătrâniţi şi slăbănogiţi fără de nicio nevoinţă? Nu ne rămâne decât să ne mângâiem cu vorbele Apostolului, care a zis:  “Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul ca Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” (I Tim. 1, 15).

Acesta, după negrăita Sa milostivire şi iubire de oameni, nu scoate afară nici pe cei care vin la El cu pocăinţă într-al unsprezecelea ceas al vieţii, şi porunceşte să li se dea plata ca celor care au purtat greutatea şi zăduful zilei. Pentru aceasta, să nu ne lenevim nici noi, cei păcătoşi şi slabi, a ne pocăi şi a ne smeri, şi a răbda necazurile şi durerile ce ne sunt trimise, luând aminte la cuvântul cel evanghelic al Domnului: “Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre; şi cel ce va răbda până la sfârşit, se va mântui”. Cela Ce Te-ai născut din Preaneprihănita Fecioară şi eşti Unul Sfânt, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii. Amin!

Nevrednicul ierom. Ambrozie

Decembrie, anul 1883

(din: Sf. Ambrozie de la Optina, “Naşterea de Sus şi Învierea prin har“, Mănăstirea Sf. Pantelimon, 1998)

 

(Sursa: www.razbointrucuvant.ro)

 

 

 

 

Comments are closed.