11 Abr

Cântări la Sâmbăta lui Lazăr

11 Abr

Iertați’mă și pe mine!

12985433_1085479994846027_4669798779505896538_n

“Hula împotriva Duhului iubirii este să nu iertăm, să alegem ura și defăimarea în locul dreptei judecăți și a sfatului bun. Iertați’mă și pe mine.” Ieromonah Savatie Baștovoi

11 Abr

Programul liturgic în a cincea săptămână a Postului

12936741_1558520657775248_3161749568216288650_n

Miercuri, 13 aprilie:

1800 Denia Canonului cel Mare

Vineri, 15 aprilie:

1800 Denia Acatistului Bunei Vestiri

Sâmbătă, 16 aprilie:

900 Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;

1800 Vecernie//Taina Sfintei Spovedanii;

Duminica a cincea a Postului, 17 aprilie, a Sf.Cuv.Maria Egipteanca:

800 Utrenia;

945 Sf. Liturghie.

11 Abr

Vă recomandăm să ascultați

12936732_1083617721698921_9081989282510953889_n

Muzica filmului “Patimile lui Hristos”(2004), regia Mel Gibson

11 Abr

Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!

“Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.” – Pr.N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii

12987165_1085108228216537_8705823414674539673_n

(Foto: Scenă din filmul “Patimile lui Hristos”, în regia lui Mel Gibson,2004)

11 Abr

Nu judeca!

“Nu este mai mare semn al smereniei

decît a nu-l judeca pe celălalt în căderea sa.”

(Ieromonah Savatie Baștovoi)

12987143_1084576108269749_8251027058706507999_n

11 Abr

Smerenia ne eliberează

“A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem. Smerenia este cea care ne trezește din visul nostru. Ea este dureroasă la început, ea repugnă firii noastre. In fața ei noi dăm înapoi, pentru că este greu omului să descopere adevărul despre sine.Este înfiorător să descoperi că tu ești nimic, deși suntem chemați la a fi asemenea cu Dumnezeu. Deci smerenia ne eliberează, adevărul ne eliberează. Smerenia este prima treaptă a drumului spre adevăr, spre libertate.” Ieromonah Savatie Baștovoi

 

13006702_1085357214858305_7387252066314536537_n

(Foto: Scenă din filmul “Patimele lui Hristos” in regia lui Mel Gibson, 2004)

11 Abr

Scara virtuților – Iertarea

12938282_925363277585124_4870178553499984710_n

“Pe a X-a treaptă a Scării aflăm însă că iertarea noastră stă în legătură cu neosândirea celorlalţi: „Chiar de ai vedea pe cineva greşind în ceasul morţii, nici atunci să nu-l osândeşti. Căci necunoscută este oamenilor judecata lui Dumnezeu. Unii au făcut greşeli mari la arătare, dar au făcut lucruri şi mai mari în ascuns” (X, 8).”
Pr. Nicolae Dascălu(Ziarul Lumina)

11 Abr

Gând pentru aproapele

13010599_1085350358192324_6079453782651282479_n

🕊☘🕊“Dacă am ști cât de mult iubește Dumnezeu pe cei pe care îi arătăm cu degetul!…”🕊☘🕊

Hrisostom Filipescu

11 Abr

Pentru inima aproapelui

“Căderile noastre ne arată mândria duhovnicească și, fără să vrem, ne smeresc. Trebuie să avem parte de multe încercări până să ne cunoaștem neputința cu adevărat și să ne smerim.Iar acest lucru nu se dobândește în puțin timp, ci de-a lungul vremii. Căderile noastre înfrânează aroganța noastră și, fără să vrem, ne smeresc. Iar înaintea lui Dumnezeu este mai bun un păcătos care se pocăiește decât un drept care se mândrește. ” Sf. Macarie de la Optina

12924482_1083275015066525_967690874346590203_n

(Foto: Scenă din filmul “Patimile lui Hristos”, în regia lui Mel Gibson,2004)

06 Abr

De primăvară

tumblr_o2igpywSsm1t5wz6ro1_500

06 Abr

Gând pentru aproapele

“Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia!”

(Pr. Constantin Galeriu)

12670548_1082099671850726_6109365768788437603_n

06 Abr

Înțelepciunea cuvântului

“Cu un cuvânt bun, şi pe cel rău îl faci bun, şi cu cuvânt rău, şi pe cel bun îl faci rău.” Arhim. Teofil Pãrãian

12936677_1082102951850398_2599670825158952322_n

06 Abr

Icoanele Maicii Domnului

Mãnãstirea Vatopedu,Sf.Munte Athos
Μaica Domnului Paramythía (Mângâietoarea)

Exista în trecut obiceiul ca părinții Mănăstirii, ieșind din katholikon, să sărute această icoană a Maicii Domnului, după care Egumenul încredința cheile mănăstirii călugărului ce îndeplinea ascultarea de portar al sfântului lăcaș. Potrivit acestei tradiții, pe vremea Bizanțului, într-una din zile când egumenul înmâna cheile portarului, auzi un glas venind dinspre icoană: „Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați pe ziduri și izgoniți-i pe pirați”. Aceleași glas răsună și a doua oară. Îndreptându-și privirea spre icoană, egumenul văzu cum Pruncul din brațele Născătoarei de Dumnezeu își întinde mâna, acoperind buzele Maicii Sale și spunând: „Nu te milostivi, Maica Mea, de acești păcătoși. Lasă-i să fie pedepsiți prin năvălirea piraților, după cum merită”. Maica Domnului, însă, luând mâna Pruncului Hristos și întorcând ușor capul, repetă aceleași cuvinte. Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale.

12968108_1081902481870445_9043259726397858698_o

06 Abr

Gând pentru aproapele

12939318_1081615251899168_713234604_n

“Taina iubirii față de om începe în clipa când ne uităm la el fără dorința de a-l poseda, fără dorința de a stăpâni asupra lui, fără dorința de a ne folosi în vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, ci doar privim și ne minunăm de frumusețea care ni s-a descoperit.” Mitropolit Antonie de Suroj

06 Abr

”Cãci mânia omului nu lucreazã dreptatea lui Dumnezeu”

“Mergând spre Ierusalim, Învãțãtorul împreunã cu ucenicii Sãi n-au fost primiți ca sã poposeascã într-un sat de samarineni. ”Ucenicii Iacob și Ioan i-au zis: Doamne, vrei sã zicem sã se coboare foc din cer și sã-i mistuie, cum a fãcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se i-a certat și le-a zis: Nu știți oare fiii cãrui duh sunteți? Cãci Fiul Omului n-a venit ca sã piardã sufletele oamenilor, ci sã le mântuiascã” (Luca 9, 54-55). ”Cã oricine se mânie pe fratele sãu vrednic va fi de osândã” (Matei 5, 22). ”Cãci mânia omului nu lucreazã dreptatea lui Dumnezeu” (Iacob 1, 10). și iarãși Mântuitorul ne învațã: „Iubiți pe vrãjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vã blestemã, faceți bine celor ce vã urãsc și rugați-vã pentru cei ce vã prigonesc, ca sã fiți fii Tatãlui vostru celui din ceruri” (Matei 44, 45).”

12961548_1081217948605565_8687042875090467494_n

06 Abr

Iertarea…un act de curaj!

“Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi elibera pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia.
Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.”(Andreea Hefco medic psihiatru, doctor în ştiinţe medicale, specialitatea neurologie, medic creștin)

10462680_1080965455297481_7329091622825522432_n

04 Abr

Programul liturgic, a patra săptămână a Postului

12931150_1082079831852710_7308325301212361612_n

Miercuri, 7 aprilie:

1800–  Taina Sfintei Spovedanii;

Vineri, 8 aprilie:

Participare Sf.Maslu la Parohia Manresa

Sâmbătă, 9 aprilie:

900 – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;

1800– Vecernie//Taina Sfintei Spovedanii;

Duminica a patra a Postului, 10 aprilie, a Sf.Cuv.Ioan Scărarul:

800 – Utrenia;

945 – Sf. Liturghie.

03 Abr

Duminica Crucii

“Bucură -te ,Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor !”

12928194_1080546488672711_7837801252221894003_n

02 Abr

Un zâmbet de primăvară

O zi de primăvară cu copiii școlii parohiale de la Girona!
Sâmbătă, 2 aprilie – Atelier creativ
Mulțumim copiilor și părinților care s-au nevoit să-i aducă la Școala parohială!

12915025_1079962905397736_214488553_o

12922256_1079963102064383_998040421_o

12940988_1079962638731096_2070728194_o

12941017_1079961795397847_129541023_o

12922087_1079962812064412_1015739173_o

12922051_1079962612064432_760280862_o

12946928_1079961702064523_1667580213_o

12941088_1079962625397764_593878462_o

12941251_1079962518731108_257262957_o

12922146_1079962728731087_315309837_o

12914896_1079962158731144_395333851_o

12921996_1079616025432424_1868708626_o

12946902_1079962712064422_1888794102_o

12952886_1079962325397794_180278717_o

12919578_1079961738731186_314944170_o

 

(albumul complet aici – https://picasaweb.google.com/109035281403456976593/ScoalaParohialaAtelierDeCreatie)

 

 

26 Mar

Programul liturgic, a treia săptămână a Postului

 

943993_1069616943098999_2472993890231130437_n

Miercuri, 30 martie:

1800– Vecernie // Taina Sfintei Spovedanii;

Vineri, 1 aprilie, Sf.Cuv.Maria Egipteanca:

1400– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite;

1800–  Taina Sfintei Spovedanii;

Sâmbătă, 2 aprilie:

900 – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;

1800– Vecernie//Taina Sfintei Spovedanii;

Duminica a treia a Postului, 3 aprilie, a Sfintei Cruci:

800 – Utrenia;

945 – Sf. Liturghie.

25 Mar

Gând pentru aproapele

“Viaţa duhovnicească este să păşeşti pe zăpadă şi să nu laşi urme”

(Pr. Marcu Manolis)

12063843_1071512099576150_4921488611683329929_n

25 Mar

Să nu uităm virtuțile

12895467_1070339559693404_1382175616_n

“Pe toată durata Postului Mare, troparele ne amintesc de virtuți. Dacă în prima săptămână ne vorbesc despre virtutea postului, în următoarea săptămână ne vor vorbi despre milostenie, apoi iar despre post, despre rugăciune, etc. […]Oricâte Sfinte Liturghii ale darurilor mai înainte sfințite am săvârși, oricât post am ține, oricât de mult am merge la Biserică să ne împărtășim, dacă nu cultivăm virtuțile, dacă ne lăsăm stăpâniți de diverse patimi, sentimente și pofte necuviincioase, nu este posibil să gustăm din această binecuvântată perioadă duhovnicească, care este rezumată minunat în antifoanele, adică în psalmii care se cântă la strană.”(Mitropolitul Nicolae de Mesoghia)

23 Mar

Buna Vestire(25 martie)

12890915_1069391949788165_5760155120802209365_o

Să alergăm la Ușa Raiului!

Să alergăm către cea mai cinstită decât Heruvimii!

Să nu uităm de Praznicul Bunei Vestiri!

12476885_1069361763124517_631099442_o

23 Mar

Programul liturgic, a doua săptămână a Postului

 

12498467_1065685980158762_396636062_n

Luni, 21 martie:

1800– Acatistul Bunei Vestiri;

Miercuri, 23 martie:

1400– Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite;

Joi, 24 martie:

1800– Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri – Vecernie cu Acatist;

Vineri, 25 martie, Buna Vestire (Dezlegare la pește):

900– Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;

1800– Spovedanie;

Sâmbătă, 26 martie:

900 – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;

1700– Taina Sfântului Maslu;

Duminica a doua a Postului, 27 martie, a Sf.Ier.Grigorie Palama:

800 – Utrenia;

945 – Sf. Liturghie.

23 Mar

Să ai dragoste pentru toți!

“Să ai dragoste pentru toți și să ai grijă ca nu cumva să întristezi pe vreunul sau să faci rău cuiva în vreun fel sau altul, deoarece în ceasul rugăciunii îți va sta piedică întristarea fratelui tău. Fă’te tuturor exemplu bun în cuvinte și în fapte, și harul dumnezeiesc totdeauna te va ajuta, te va umbri.” (Cuviosul Iosif Isihastul)

1935824_1068027926591234_3143874507797264851_n

23 Mar

Gând pentru aproapele

12804484_1065681776825849_759387675_n

“Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ.

Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine.

Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță.

Am învăţat că viaţa te urcă şi te coboară fără să te anunţe.

Am învăţat că nimeni nu este proprietatea nimănui.

Am învăţat că orice certificat de garanţie nu reprezintă o garanţie.

Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta.” Hrisostom Filipescu

23 Mar

înțelepciunea cuvântului

“Unde este mărturisirea credinţei noastre? Ne-a pus diavolul lacăt la gură şi nu-L mărturisim pe Hristos. De aceea zice marele Vasilie: „O, fericite limbi, doar pentru aceste două cuvinte – „Sunt creştin!” – v-aţi dus în rai!””

12722228_1065686006825426_297752564_o

21 Mar

Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorul

12722736_1065681596825867_493708306_o

Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătosi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce au să fie;

Însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii.

Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziti şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!

21 Mar

Gând pentru aproapele

11940688_1065680933492600_446899637_n

“Să luăm împietrirea celuilalt în noi.

Nu există creștinism fără a lua împietrirea celuilalt în noi.”

(Pãrintele Ignatie, Chilia Sf.Ipatie-Sf.Munte)

19 Mar

Duminica Ortodoxiei

12656378_1066403436753683_472309777_o

19 Mar

Gând pentru aproapele

“Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi,

să vezi lumina din viaţa oamenilor!

În viața omului toate pleacă din iubire și se întorc în Iubire…”

(Hrisostom Filipescu)

12837647_1065685916825435_1640440619_o

18 Mar

Să căutăm să ne iertăm

12784780_1063507077043319_979572715_n

Părintele Selafiil spunea mai tot timpul: “Să căutăm să ne iertăm. […] Doamne iartă-l că n-o greșit el, dar vrăjmașul îl pune să facă, ca să greșească ori să facă ceva rău, da’ el nu. Iartă-l, Doamne, și mă iartă și pe mine, că eu îs mai păcătos decât dânsul. […] Să iertăm, să nu apună soarele peste mânia noastră. Când ne culcăm să-i zicem lui Dumnezeu să le ierte la toți păcatele, că și noi îi iertăm. Așa ne iartă îndată Dumnezeu și pe noi. Iată că în aceste două cuvinte stă toată Scriptura.” Post binecuvântat!

18 Mar

Ύμνοι Τριωδίου – Μεγάλης Σαρακοστής

18 Mar

Spre primăvara…aproapelui

12596606_1065685850158775_1970469239_o

10274333_1065492860178074_3357948671158695579_n

12674678_1065685796825447_1704304034_n

18 Mar

Gând pentru aproapele

12782201_1065682050159155_2032435951_n

1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Din Epistola Sfântului Apostol Pavel către romani, capitolul 14

18 Mar

Bate-mi, o, Doamne, pieptul care este locaș al patimilor

12516851_1064604726933554_2006342884_o

“Nu este în mine nici o îndrăzneală către Cel Ce cearcă inima și rărunchii. Mintea nu-mi este curată și lacrimile îmi lipsesc în rugăciune. Căci dacă vreau să suspin, fața mi se apleacă scufundată în rușine. Bate-mi, o, Doamne, pieptul care este locaș al patimilor și al gândurilor rele!”( din Plânsul de marți seara al Sf. Efrem Sirul)

18 Mar

Iartă din toată inima ta

12832527_1064310793629614_2559613162734174896_n“Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.”

(Din Decalogul Postului, pãrintele Nicolae Tãnase)

18 Mar

Sfântul și Marele Post

12595976_1065680920159268_789524992_n

Postul, ca înfrînare de sine în numele lui Dumnezeu, este o armă puternică pe calea mîntuirii şi împotriva diavolului. Hristos Însuşi a postit 40 de zile în pustia Carantaniei, biruind cele trei mari ispitiri (cf. Matei 4, 1-11, şi Luca 4, 1-13).

Cele mai de seamă sărbători ale anului bisericesc sînt precedate de perioade de post mai lungi sau mai scurte. Acestea sînt în număr de patru (înşirate aici după cronologia anului bisericesc, care începe la 1 septembrie): Postul Naşterii Domnului (din 15 noiembrie pînă în 24 decembrie, adică pînă în ajunul Crăciunului), Postul Sfintelor Paşti (întins pe durata a şapte săptămîni ce precedă marele praznic al Învierii Domnului, începînd şi sfîrşindu-se la date variabile, în funcţie de data anuală a Paştelui), Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (care se încheie pe 28 iunie, adică în ajunul praznicului respectiv, dar care începe la date variabile, în funcţie de acelaşi calendar pascal) şi Postul Adormirii Maicii Domnului (din 1 pînă în 14 august, adică pînă în ajunul praznicului respectiv)*.

Dintre acestea patru, Postul Sfintelor Paşti este cel mai lung (la cele şase săptămîni de la Lăsatul Secului de brînză pînă la Florii, se adaugă postirea din Săptămîna Mare, dar şi săptămîna de post parţial dintre Lăsatul Secului de carne şi Lăsatul Secului de brînză) şi mai aspru (cu mai puţine dezlegări), drept care i se şi spune Postul Mare. În limbajul tradiţional, se mai numeşte şi Postul Patruzecimii sau Păresimile. El închipuie postul de 40 de zile al Mîntuitorului** (Matei 4, 2; Marcu 1, 13; Luca 4, 2) şi este rînduit de Biserică în vederea pregătirii binecredincioşilor creştini pentru întîmpinarea cît mai trează şi mai cuviincioasă a celei mai importante sărbători creştine de peste an (cum se socoteşte în Răsărit, căci în Apus pare să prevaleze Naşterea Domnului).

Creştinul dreptcredincios se spovedeşte şi se împărtăşeşte la capătul fiecăreia din cele patru perioade mari de post (ba chiar şi mai des, la sfatul duhovnicului), sau măcar o dată pe an – şi atunci o face, de regulă, la capătul postului pascal, primind Învierea uşurat de păcate şi cuminecat cu Trupul şi cu Sîngele Domnului, adică primenit şi întărit întru cele mai dinlăuntru ale sale***.

Postul Mare începe oficial în zi de luni, după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (cînd se lasă sec de brînză, după ce în duminica anterioară – a Înfricoşatei Judecăţi – se lăsase sec de carne), şi durează propriu-zis pînă la Florii, dar în fapt se prelungeşte pînă în noaptea Învierii. În vechime se făcea distincţie între Păresimi (Postul prepascal) şi postul special din Săptămîna Mare (Postul Paştelui propriu-zis). Cu timpul, însă, cele şase săptămîni şi cea de-a şaptea au ajuns să fie tratate ca perioadă unitară de post pascal (săptămîna a şaptea fiind culminaţia celor anterioare).

Tradiţia ortodoxă este foarte severă în privinţa acestui “post al posturilor”. Prima şi ultima săptămînă din cele şapte sînt de o asprime aparte, recomandîndu-se ca în lunea şi marţea primei săptămîni, ca şi în Săptămîna Patimilor, să se mănînce doar o singură dată pe zi, seara (şi atunci, la rigoare, numai pîine şi apă), iar în Vinerea şi în Sîmbăta Mare să se ţină “post negru” (adică ajunare totală)****. În acest post nu se mănâncă deloc carne, ouă şi brânză (lactate). La peşte sînt doar două dezlegări în tot postul: de Buna Vestire/Blagoveştenie (e şi o vorbă populară care zice: “În ziua de Blagoveşte/ Tot românu’ mîncă peşte”) şi de Florii. Nu se consumă vin şi se mănîncă doar bucate “fără unsoare” (ulei), cu excepţia sîmbetelor şi duminicilor, precum şi a zilelor de Aflarea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul (24 februarie), Mucenici (9 martie) şi Buna Vestire (25 martie). Doar bolnavii au dezlegare pe toată durata postului la untdelemn şi la vin, dar cu măsură. Se înţelege că în acest răstimp nu se fac nunţi sau alte petreceri/chefuri.

Postul – care “potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul” (Sfântul Ioan Gură de Aur) – nu se reduce, desigur, la mîncare şi la băutură, căci atunci ar fi simplu regim sau dietă (ajutînd sănătăţii trupului, dar nicidecum mîntuirii). Înfrînarea de la mîncare şi băutură este doar faţa cea mai concretă şi mai exterioară a postului. În răstimpul postului, se cuvine să ne păzim de excese şi smintiri toate cele cinci simţuri, iar nu în ultimul rînd gîndurile. Înfrînarea trupească e de mare preţ, dar de şi mai mare preţ este înfrînarea sufletească, curăţirea şi întărirea spirituală, asceza interioară. Înfrînarea din afară nu-şi atinge scopul duhovnicesc decît dacă o înlesneşte pe cea dinlăuntru şi se conjugă cu ea. Să fim mai buni, mai smeriţi, mai generoşi, mai înţelegători, mai iertători – iată adevăratele roade pe care trebuie să le aducă postul în noi. A-ţi păzi gura de clevetiri sau ochiul de atracţii deocheate e adeseori mai anevoie decît să nu mănînci carne sau să nu bei vin. Postul e o luptă complexă cu tine însuţi şi-şi împlineşte rostul în inima fiecăruia. Adevăratul post nu trebuie să te facă mai palid la faţă sau mai puţin gras, ci să te aducă în acea stare îmbunătăţită a fiinţei tale în care să fii gata să te bucuri pur cu îngerii şi “să ierţi toate pentru Înviere”. (Vecernia iertării din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – numită şi Duminica Iertării – este, de altfel, prima dintre slujbele Postului Mare: în prezenţa preotului, credincioşii îşi cer iertare unul altuia, cum o vor face şi spre sfîrşitul veghii pascale: “Iartă-mă, frate!” – “Dumnezeu să te ierte”.)

Postul este răstimp predilect al sobrietăţii şi al interiorizării, iar acest lucru se vede nu numai în viaţa noastră personală, dar şi în atmosfera din biserici: slujbele sînt mai lungi şi mai dese, cîntările mai tînguitoare (amintind în mai mare măsură de căderea şi de slăbiciunile noastre, dar nu fără nădejdea şi putinţa de a le depăşi cu ajutorul lui Dumnezeu), veşmintele preoţilor şi odoarele sfintelor locaşuri se cernesc parcă şi ele treptat, culminînd în Săptămîna Patimilor, cînd se despobobesc de-a dreptul.

Cu toate acestea, făptura omenească şi lumea nu trebuie să ajungă de tot posomorîte, căci ne deplîngem şi ne războim puţinătatea, dar nu ne pierdem încredinţarea în mila şi dreptatea de Sus. S-a spus despre creştinul ostenitor că trăieşte mai degrabă, în acest răstimp al pocăinţei transfiguratoare, un fel de “tristeţe radioasă”. De altfel, Domnul Însuşi ne învaţă că postirea nu trebuie să devină ostentativă, “de ochii lumii”, ci să ne apropie tainic de Dumnezeu, Care singur cunoaşte măsura fiecăruia – nu pe dinafară, ci pe dinăuntru (cf. Matei 6, 16-18).

Şi tot Hristos ne învaţă, răspicat, despre puternica legătură dintre post şi rugăciune. Din însumarea lor iese adevărata putere spirituală, de care şi demonii se tem. Fără disciplina postului, rugăciunea riscă să se risipească, iar fără dialogul permanent cu Dumnezeu, înfrînările noastre riscă să rămînă deşarte. De aceea, în răstimpul postului, Biserica cheamă la mai multă şi mai rîvnitoare rugăciune. Şi cu cît ne rugăm mai mult, cu atît şi puterea noastră de înfrînare creşte, căci dacă sporim în nevoinţă şi ducem cu bine pînă la capăt crucea postului, aceasta nu se face fără harul cel de Sus.

Dintre toate rugăciunile cu care ne putem ruga, una a devenit specifică Sfîntului şi Marelui Post:

Doamne şi Stăpînul vieţii mele, duhul trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mi-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor. Amin.

Această rugăciune – a Sfîntului Efrem Sirul (306-373, prăznuit pe 28 ianuarie) – este citită de două ori – pe alocuri şi de trei ori – la sfîrşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni pînă vineri. La prima citire, în biserică, ea e însoţită de o metanie la fiecare cerere*****, după care toţi cei de faţă fac douăsprezece închinăciuni (spunînd: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul”), iar întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfîrşit.

“De ce ocupă un loc aşa de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că recapitulează, într-un mod unic, toate elementele pozitive şi negative ale pocăinţei şi constituie, ca să spunem aşa, o «verificare» pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de câteva boli duhovniceşti fundamentale, ce ne modelează viaţa şi fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înşine către Dumnezeu…” (Al. Schmemann, op. cit., pp. 35-36).

Într-adevăr, să nu mai trîndăvim, ci să petrecem întru trezvie (căci “Mirele vine la miezul nopţii şi fericită e sluga pe care-o va afla priveghind…”), să nu ne risipim în grijile lumeşti, să nu ne semeţim cu fapta şi cu cuvîntul, ci să ne smerim întru curăţie, cu răbdare înţeleaptă şi dragoste cuminecătoare, maxim de exigenţi cu noi înşine şi maxim de indulgenţi cu ceilalţi.

“Rugăciunea Sfîntului Efrem sugereazã exact ce este de fapt asceza: post, dar nu numai de hrana trupului, ci şi de toropeala sufletului, pentru ca să nu mai trăim numai cu pîine (imagini, sunete, provocări), ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Să postim de patimi, de dorinţa de a stăpîni şi de a osîndi, pentru a atinge adevărata libertate de care vorbea Sfîntul Ioan Scărarul: Fii ca şi un împărat întru lumina ta, stai ridicat întru smerenie, poruncind rîsului din tine: Du-te, şi se duce [cf. Matei 8, 9], lacrimilor dulci: Vino, şi vin, iar trupului care nu mai este tiran, ci slugă: Fă aceasta, şi face (Scara, 7, 3)” (cf. Olivier Clément, Trei rugăciuni: Tatăl nostru, Rugăciunea Împărate ceresc, Rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2001).

Dar eforturile noastre de îmbunătăţire nu trebuie să se rezume la perioada postului, ci roadele postirii trebuie să se vadă mai ales în viaţa noastră de după aceea, ca învrednicire permanentă a trăirii întru Hristos. În acest sens ne atrage atenţia Sfîntul Ioan Gură de Aur (grăind în actualitatea eternă a Duhului):

„Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem. A trecut oboseala nevoinţelor, dar să nu treacă rîvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămînă evlavia. Mai bine spus, […] a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decît acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. Du¬¬pă cum, cînd posteaţi, vă spuneam că se poate să nu posteşti, deşi posteşti, tot astfel şi acum vă spun că se poate să posteşti, deşi nu posteşti. […] Cum poate să nu postească cel care posteşte? Iată: cînd cineva se opreşte de la mîncări, dar nu se opreşte de la păcate. Cum poate să postească cel care nu posteşte? Iată: cînd se bucură de mîncare, dar nu gustă din păcat. […]

Poate să se îmbete şi cel care nu bea vin („Vai de cei care se îmbată fără vin!” – Isaia 28, 1) şi poate să fie cumpătat şi cel care bea vin („Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni” – I Timotei 5, 23). […] Şi oare nu ne învaţă Apostolul: „Nu vă îmbătaţi cu vin, în care este desfrînarea, ci umpleţi-vă de Duhul” (Efeseni 5, 18). Acesta este beţia cea bună. […] Umple mintea pînă sus cu Duhul, ca pe un pa¬¬har, ca diavolul să nu mai poată turna nimic în el! […] Paharul nostru de bună beţie să fie potirul cel duhovnicesc, potirul neîntinat al sîngelui Celui Înviat, care nu îmbată, nici nu moleşeşte, ci ne întăreşte întru cumpătare. […] De această beţie să ne îmbătăm, iar de la cealaltă să ne abţinem, ca să nu pîngărim acest mare praznic, al pămîntului şi al cerului deopotrivă. Căci bucurie mare este astăzi şi pe pămînt, şi în cer. Dacă, atunci cînd se întoarce un singur păcătos, este bucurie pe pămînt şi în cer [Luca 15, 7], cu cît mai mare bucurie va fi în cer cînd întreaga lume este smulsă din mîinile diavolului? Acum saltă de bucurie îngerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii şi serafimii prăznuiesc împreună cu noi Învierea cea de a treia zi” (cf. Sfîntul Ioan Hrisostom, Cuvîntări la praznice împărăteşti, col. “Izvoarele Orto¬doxiei” – 5, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1942).

Răzvan CODRESCU

* Creştinii dreptcredincioşi mai postesc, prin rînduială bisericească, în miercurile şi vinerile de peste an, cu excepţia celor notate în calendar cu Harţi (dezlegare oficială de la postire, din raţiuni bisericeşti), precum şi de Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), de Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) şi de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).

** În simbolistica biblică, numărul 40 este tainic legat de răstimpurile „curăţirii”: potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi; evreii au rătăcit prin pustie, cu Moise, 40 de ani; Iisus s-a retras în pustie şi a postit 40 de zile etc.

*** Cu rare excepţii (bolnavi grav, muribunzi etc.), Împărtăşirea nu se face fără osteneala prealabilă a postirii şi fără mărturisirea păcatelor (iar dacă se face, e spre osîndă). Duhovnicul care te spovedeşte este cel care te dezleagă să te împărtăşeşti.

**** În Joia Mare (avîndu-se în vedere asprimea deosebită a zilelor următoare), se admit totuşi două mese şi chiar consumul măsurat de vin şi ulei, dar în această privinţă nu există un acord perfect între toate ariile ortodoxe.

***** “După fiecare cerere a rugăciunii facem o metanie. Metaniile nu sînt limitate la rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, dar constituie una dintre caracteristicile distinctive ale întregului cult din timpul Postului. Totuşi, aici, semnificaţia lor este revelată mai bine ca niciodată. În lungul şi dificilul efort al însănătoşirii duhovniceşti, Biserica nu a pus bariere între suflet şi trup. Omul, în întreaga sa fiinţă, s-a îndepărtat de Dumnezeu; omul, în întreaga sa fiinţă, trebuie restaurat, trebuie să se întoarcă [la Dumnezeu]. Catastrofa creată de păcat constă, cu siguranţă, tocmai în biruinţa cărnii – animalul, iraţionalul, plăcerea din noi – asupra duhovnicescului şi dumnezeiescului. Dar trupul este slăvit, trupul este sfînt, aşa de sfînt încît Dumnezeu Însuşi «a luat trup». Atunci, mîntuirea şi pocăinţa nu dispreţuiesc trupul, nu îl neglijează, ci au în iconomia lor restaurarea trupului, readucerea lui la funcţiile sale reale, ca expresie a vieţii duhovniceşti, ca templu al nepreţuitului suflet omenesc. Ascetismul creştin este o luptă nu împotriva trupului, ci pentru trup. Din acest motiv, întreaga fiinţă umană – suflet şi trup – face pocăinţă. Trupul participă la rugăciunea sufletului întocmai cum sufletul se roagă prin şi în trup. Metaniile, semne «psiho-somatice» ale pocăinţei şi ale smereniei, ale adorării şi ale ascultării, reprezintă astfel prin excelenţă ritualul de Post” (Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995, pp. 39-40).

17 Mar

Canonul Sfântului Andrei Criteanul

Canonul Sfântului Andrei Criteanul, un dialog sincer și binefăcător cu propria conștiință

 

Acest imn liturgic, impresionant nu doar prin întinderea sa (este cea mai mare cântare din toată tradiția Bisericii răsăritene), ci mai ales prin conținut – fiind o meditație biblică, dar și o stăruitoare rugăciune de pocăință – îl are drept autor pe Sfântul Andrei Ierusalimiteanul sau Criteanul, trăitor în veacurile VII-VIII. Prima numire a sfântului ne amintește de faptul că s-a călugărit la Ierusalim, făcându-și ucenicia în cadrul „Frăției Sfântului Mormânt”, pe când ultima ne indică rangul său de episcop al cetății Gortyna din insula Creta; de pe această înaltă treaptă sacerdotală a slujit Biserica lui Hristos cu toată ființa sa, până ce Domnul l-a chemat către cereștile locașuri.

Nu se poate preciza când și unde autorul nostru și-a scris capodopera. Cercetătorii au emis două ipoteze diferite. Cea mai plauzibilă presupune că Sfântul Andrei a redactat acest Canon la o vârstă înaintată, sub povara anilor și conștient de iminența sfârșitului său, pentru care motiv Canonul a și fost intitulat un adevărat „cântec al lebedei”.

Canonul cel Mare nu constituie singura operă liturgică a imnografului Andrei Criteanul sau Cretanul. Bunăoară, tot el a compus „triodicele” de la Pavecernița din Duminica Floriilor, pe cele de la utrenia din zilele de luni, marți, miercuri și joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri; canoanele din sâmbăta lui Lazăr, cele de la utrenia Duminicii mironosițelor, imnele de la utrenia sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul, precum și la zămislirea Sfintei Ana. Tot Sfântului Andrei i se atribuie unele cântări din slujbele de la Nașterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Înălțarea Sfintei Cruci, etc.

Canonul Sfântului Andrei nu e „mare” atât prin întindere, ci îndeosebi prin conținut, prin sublimitatea ideilor, prin profunzimea simțămintelor legate de trăirile sufletului omenesc, care, privind la starea de decadență, de însingurare și de îndepărtare față de Dumnezeu, cere cu stăruință Cerescului Tată milă și iertare. Imnul liturgic „radiografiază” lucrarea păcatului în viața omului, arătând că prin păcat se pierde frumusețea curăției din Rai, se pustiește sufletul, se transformă demnitatea omului în ocară. Omul robit de păcat cade, scade și decade, ajungând înstrăinat în relația cu Dumnezeu. Pildele scripturistice oferite cu generozitate de Canon ne pun în față trei categorii de oameni: drepții, ce au urmat calea luminoasă către Cer; păcătoșii care, robiți de patimi, au gustat din amarul înstrăinării și al izolării de lumina Preasfintei Treimi, dar prin pocăință au cunoscut întoarcerea, ajungând la mântuire; păcătoșii care, după cădere, nu au luptat pentru îndreptare, pierzându-se. Canonul strigă cu multă stăruință să urmăm celor dintâi, iar de am căzut în păcat să urmăm pilda celor din a doua categorie, fugind de destinul dramatic al celor din ultima ceată.

Printr-o putere creatoare extraordinară, autorul face o trecere binefăcătoare de la starea proprie de analiză și pocăință, la una generalizată, așa încât păcatul nu este prezentat a fi al unui singur om, ci al întregii firii omenești căzute, începând cu Adam şi Eva. Lecturând Canonul cel Mare, ne întâlnim, așadar, nu doar cu pocăința Sfântului Andrei, ci cu a noastră proprie; strigătul „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, rostit după fiecare stihiră al imnului, nu îi aparține numai Sfântului Andrei, ci şi fiecăruia dintre noi. Nu putem să nu evidențiem iscusința muzicală a autorului, care i-a rânduit Canonului linia melodică a glasului al VI-lea, un glas mai trist, o cântare mai „dulce”, arătând prin aceasta că durerea rănii pricinuite de păcat este „oblojită” de dulcea tânguire, imprimându-i astfel canonului un accentuat caracter penitențial.

Canonul pătrunde în cele mai adânci carcere ale patimilor, pentru a slobozi de acolo sufletul rănit de păcat. Pe lângă faptul că se dau dimensiuni cosmice actului pocăinței – „Ia aminte, cerule și voi grăi; pământule, primește în urechi glasul celui ce se pocăiește lui Dumnezeu” -, drama consumată în sufletul chinuit de păcat este conștiincios și cu mult rafinament psihologic prezentată. Principalele etape ale acesteia ar fi următoarele: sufletul începe să simtă nimicnicia stării provocată de cădere ca pe o povară de nesuferit („Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului…”); iubirea dumnezeiască, prin glasul propriei conștiințe, cheamă sufletul abia trezit din păcat la ridicare și depășire a deplorabilei stări („vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor. Și îndepărtează de acum nebunia cea mai dinainte și adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăință”); sufletul conștientizează pericolul în care s-a lăsat târât de păcat („Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai căzut rău și te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom și ai gustat cu îndrăzneală mâncarea cea nechibzuită”); procesul propriu-zis al pocăinței („Păcătuit-am; greșit-am și am călcat porunca Ta; că întru păcate am fost zămislit și am adăugat rănilor mele rană. Ci Tu mă miluiește, ca un Îndurat, Dumnezeul părinților”): încununarea „luptei celei bune” cu darurile bunătății și milostivirii celei nemărginite ale lui Dumnezeu („Judecătorul meu și cunoscătorule, Cel ce va să vii iarăși cu îngerii să judeci toată lumea; atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând să Te milostivești și să mă miluiești, Iisuse pe mine care am greșit mai mult decât toată firea omenească”).

Cunoscând toate acestea, bine ar fi ca în acest post să ne obișnuim cu citirea cât mai deasă din canonul Sfântului Andrei Criteanul, pentru a trăi experiența unei pocăințe sincere, urmată de o grabnică întoarcere la o viață bineplăcută lui Dumnezeu.

Arhimandritul Mihail Daniliuc

doxologia.ro

15 Mar

Programul liturgic în prima săptămână a Postului Mare

1462892_1026165094110851_2331131431406293566_n

Luni, 14 martie:

1800            – Canonul Sfântului Andrei Criteanul;

Marţi, 15 martie:

1800            – Canonul Sfântului Andrei Criteanul;

Miercuri, 16 martie:

 1800       – Canonul Sfântului Andrei Criteanul;

Joi, 17 martie:

1800        – Canonul Sfântului Andrei Criteanul;

Vineri, 18 martie:

1800     – Spovedanie;

Sâmbătă, 19 martie:

900    – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;

1800  – Spovedanie;

Duminica întâi a Postului, 20 martie, a Ortodoxiei:

  800      – Utrenia;

  945      – Sf. Liturghie.

14 Mar

Hristos în mijlocul nostru!

12801411_1060590847334942_8215775191280600753_n

14 Mar

Postul Sfintelor Paști cu bucurie în inimi!

12813939_1061936667200360_6142512787286579589_n

735006_1061936460533714_3185497208085460753_n

10342429_1061936563867037_1280210709965347279_n

14 Mar

Iertați’mă!

10368217_1062565200470840_6713311051177087584_n

“Nu există în lume o mai mare putere decît cea a iubirii și a iertării. Dacă lumea a fost creată din iubirea lui Dumnezeu, dăinuirea lumii este rezultatul iertării Lui. Noi, cei de după potop, sîntem moștenitorii unei lumi redobîndite prin iertare. Nici viața veșnică nu o avem ca dar de început, ci am primit-o la plinirea veacului prin iertarea pe care ne-a dăruit-o tuturor Fiul lui Dumnezeu pe Cruce. De atunci trăim datorită acestei iertări, fiind chemați să reînviem lumea în fiecare ceas prin iertarea pe care ne-o dăm unul altuia. Iertarea a redobîndit cerul și pămîntul pe vremea lui Noe, iertarea ne-a redobîndit veșnicia pe vremea lui Pilat din Pont, iertarea ne redobîndește pe fiecare pentru fiecare. Iertați ca să fiți iertați. Iertați-mă.” Savatie Baștovoi

10570339_1062565207137506_8823583880518421881_n

14 Mar

Călătorie frumoasă spre Înviere!

“Suntem în Duminica Iertării într-un dialog cu propria conștiință. Începe perioada Postului Mare. Suntem invitați să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare. Suntem chemați să viețuim cu toții în iubire, iertare și fapte bune… Drumul curățirii să aducă mult folos duhovnicesc! 
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu noi cu toţi!
Călătorie frumoasă spre Înviere!” (
Hrisostom Filipescu)
1936104_1062190853841608_825661819380439836_n
14 Mar

Gând pentru aproapele

12814155_1062144287179598_8496388902887890632_n

“Adevărata bărbăție nu este când ești îndrăzneț, ci când știi să te înfrânezi. Și înfrânarea și răbdarea pentru Dumnezeu aduce în tine o ceată întreagă de îngeri și așa guști o picătură din lumina dulce a veșniciei. O, Doamne…!” (Arhimandritul Arsenie Papacioc)

10628351_1062144280512932_3264849139592404624_n

12 Mar

Congresul NEPSIS, Barcelona 2016

În perioada 11-13 martie 2016 a avut loc, la Barcelona, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Timotei Lauran, Congresul Nepsis (întrunirea anuală a tinerilor din comunităţile ortodoxe aparţinând Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei), cu tema: “Comunicare şi comuniune. Reţelele de comunicare, ajutor sau piedică în viaţa duhovnicească?” Invitatul special al Congresului a fost Părintele Profesor Univ. Dr. Ioan Chirilă, preşedintele Senatului Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din partea Parohiei “Sf.Prooroc Ilie Tesviteanul și Sf.Ierarh Grigorie Palama” Girona, au participat Georgiana Afetelor și Angela Afetelor însoțite de preoteasa Camelia Beatrice Solomon. Aici, câteva fotografii din timpul Congresului în care ne-am bucurat de compania grupului tinerilor de la Parohia “Sf.Ier.Nectarie Taumaturgul” Coslada. Mulțumim doamnei preotese Gina Cimpoca pentru fotografii. Și nu în ultimul rând, mulțumim organizatorilor acestui eveniment, Părintelui Protopop Aurel Bundă și doamnei preotese Liliana Bundă. 

1013604_1062556733805020_4764688509126208399_n

74984_1062556750471685_5655572889193329948_n

1656357_1062556950471665_1607597131500567966_n

12524331_1062556767138350_901632737073329846_n

1914174_1062557143804979_4332858530577219019_n

65835_1062557213804972_3083225198863511087_n

_DSC0163

535274_1062557290471631_8647878266354547815_n

12670767_1062557380471622_4513012499599205077_n

12821394_1062557443804949_6110690469087634646_n

1914343_1062556783805015_1043850918071288549_n

1185284_1062556877138339_1297993818772986772_n

12675293_1062549573805736_860985751_o

12814186_1062556830471677_2531781501924696355_n

12813946_1062557123804981_5198488142451817022_n

1526794_1062563087137718_7563743229535638224_n

10742_1062562980471062_8236435473911676793_n

2539_1062562993804394_9047736786032122015_n

07 Mar

Boieria cea bună – Împărăţia Lui Dumnezeu

12512500_1058019294258764_7996591670799979834_n

“Dumnezeu nu cere nimic de la noi decât voinţă. Voinţa noastră să i-o dăm Lui. Calea spre boierie ne-a arătat-o Însuşi Hristos: a spălat picioarele altora, a iertat o păcătoasă, îar la final s-a lăsat omorât pentru alţii. Între timp, ne-a vorbit mereu de comoara cea mare, de mărgăritarul de preţ, Boieria cea bună – Împărăţia Lui Dumnezeu.”

Ana Pop, Familia Ortodoxă

07 Mar

Gând pentru aproapele

12809576_1056661461061214_690401182941579169_n

12832498_1058374814223212_7631367094643853954_n

12814078_1058374774223216_4849092509034129909_n

04 Mar

De s’ar face primãvarã între oameni…

11220803_1054047124655981_7871848599439598597_n